Convertirea -sau mai pe romaneste : "Sac intors"

Recunosc ca sunt impotriva oricarei convertiri.
De ce ?
Simplu.
Pentru ca nu trebuie crezut in altceva in afara de capul,mainile si picioarele noastre,regulile naturii,care recunosc parte sunt inca o enigma,dar in nici-un caz nu sunt "confectionate" de cineva acolo sus.
Ca sa nu generalizez,sunt situatii in care o puternica si sincera dorinta interioara,personala,
determina anumite persoane sa imbratiseze o religie,sau o alta religie.

Este convertirea un fenomen politic? social ? economic ? neurologic ? religios ?
Este convertirea un fenomen de suprafata,sau este un fenomen profund?
Este urmarea unei semn divin sau a unei tulburari nervoase ??

Majoritatea veti spune :  -religios-
Eu ii spun : un alt fel de instinct de conservare.

Cert esrte ca -virgula- convertirea sta permanent sunb semnul tensiunii....
tensiunii intre DESTUL  si  NU INCA
Este ca si cum am spune ca ne-am nascut odata cu toti ceilalti, dar noi,convertiti fiind,trebuie sa dovedim in fiecare zi ca ne-am nascut.
Nu exista o metodologie si nici o psihologie a convertirii, insa exista o permanenta competitie,
o permanenta nevoie de a proba tie si altora masura cat mai inalta a convertirii.......
Lucruri ce nu se intampla celor ce se nasc intr-un fel si raman asa toata viata....
La ei totul este natural
Reusitele - ca si greselile.
La convertiti totul este proba-proba ca reusesc sa fie altceva decat sunt.
De aceea am ales expresia  "sac intors..."
Aceeasi panza,aceeasi tesatura,aceeasi culoare, doar intors pe cealata parte.
Asta este convertitul.La religie sau la alta religie.

Ati vazut ca nu am pomenit de convertirea la crestinism sau de cea la islam,la budism sau brahmanism.

Am trasat cadrul general, pe care daca veti binevoi, il veti umple cu comentarii...